Necesitatea și invazitatea salcâmului în Republica Moldova: mit sau realitate

Programul Național de Extindere și Reabilitare a Pădurilor (PNERP) a fost și este o măsură de urgență de mediu aprobată de autorități la inițiativa Președintei Republicii Moldova, doamna Maia Sandu și asumată deplin de Agenția ”Moldsilva” și silvicultorii din cadrul entităților silvice teritoriale.

145 000 ha de păduri plantate și reabilitate în 10 ani, survin într-un context când suntem deja într-o întârziere de reziliență și încercăm să contracarăm efectele nocive ale schimbărilor climatice post factum, în loc să le preîntâmpinăm.

Prin urmare și deciziile fac parte dintr-un context de intensitate și complexitate deosebită, cu implementare de urgență, dar cu impact final argumentat și bine definit.

Efectul pozitiv al ideii petiției colective, semnate de organizații diverse, inclusiv cele de mediu, constă în faptul că polemica constructivă a fost întotdeauna catalizatorul unor progrese semnificative, prin abordări juste și argumente imbatabile.

Și un alt aspect, poate cel mai important pentru noi, în context de provocare profesională, este remarcarea muncii și eforturilor silvicultorilor, chiar dacă suntem deja la finele celui de-al treilea an de la demararea Programului Național de Extindere și Reabilitare a Pădurilor.

Totuși, dacă e să revenim la transparență și claritate, scopul nostru este prezentarea argumentelor ce ne-au motivat să muncim și să procedăm corespunzător, în această perioadă de la implementarea PNERP, indiferent de condiții climaterice ori opinii controversate din studiouri tv sau săli de briefing.

Dar să le luăm pe rând, conform afirmațiilor din petiție.

1.                  ”Plantațiile masive de salcâm nu pot substitui pădurea nativă. Salcâmul (Robinia pseudoacacia) este o specie allohtonă și potențial-invazivă”

În cadrul Agenției ”Moldsilva” niciodată nu s-a discutat despre posibilitatea substituirii pădurii native cu specia de salcâm. Aici este important să reținem că plantările de primăvară și toamnă includ lucrări de regenerare în fondul forestier (pădurile din proprietatea statului, gestionate de Agenția ”Moldsilva” prin intermediul întreprinderilor silvice teritoriale) și lucrări de extindere prin plantarea vegetației forestiere pe terenurile altor deținători, inclusiv pentru beneficiile comunităților locale. Printr-un efort consistent, dar nu imposibil, am putea reveni la multiplele solicitări ale primarilor și consilierilor, care în numele comunităților și prin decizii ale consiliilor locale au insistat pentru specia de salcâm tocmai că este în apropierea localităților, este meliferă și are o eficiență energetică deosebită. Cu siguranță le puteam refuza doleanța unanimă, doar că la atingerea stării de masiv, cunoaștem cu toții, că aceste suprafețe acoperite cu vegetație forestieră revin tot în gestiunea APL-urilor. De ce să le impunem condiții contrar solicitărilor?

Și aici, remarcând că specia de salcâm, conform legislației de mediu, nu se regăsește printre speciile invazive nici în Republica Moldova și nici în Uniunea Europeană (REGULAMENTUL (UE) NR. 1143/2014 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI din 22 octombrie 2014 privind prevenirea și gestionarea introducerii și răspândirii speciilor alogene invazive, cu actualizările ulterioare), vom lăsa loc și de o întrebare retorică: După prezența  salcâmului deja din secolul XVIII în compoziția pădurilor noastre, mai poate fi numită categoric specie allohtonă? Nu insistăm, doar vă provocăm la o discuție cu viziuni pro și contra.

Referitor la reducerea biodiversității (invocată în același context) chiar am fi curioși să aflăm cum reducem ceea ce exista într-o proporție infim de mică, până la plantările din acele suprafețe. Pentru comparație putem aprecia biodiversitatea și habitatele naturale pe o suprafață plantată acum trei ani cu salcâm și un teren în dificultate ce abia a fost identificat de silvicultori și urmează etapele firești și numeroase până la plantare. Concluziile vă aparțin.

Afirmația conform căreia „plantațiile masive de salcâm nu pot substitui pădurea nativă”, reprezintă și pentru silvicultori o prioritate în procesul de administrare/gestionare a pădurilor naturale, deoarece angajamentele în gestionarea resurselor forestiere sunt orientate spre conservarea, reconstrucția/reabilitarea pădurilor în strictă corespundere cu tipul de stațiune și pădure.

Totodată, vom proba negativ afirmația că ”se extinde agresiv și elimină speciile autohtone”, cu argumentul lucrărilor ce au menirea să dirijeze acest proces. În salcâmete se intervine cu reconstrucții de arborete prin substituire după 3-4 generații. Și atunci când este slăbită vitalitatea cioatelor de salcâm, urmează lucrări de reconstrucție a arboretelor, tocmai pentru a reduce suprafețele acoperite cu salcâm în stațiunile proprii altor tipuri de păduri. Astfel, se realizează opțiunea pentru alte specii de arbori în corespundere cu normele aplicate în domeniul silvic.

În concluzie, putem afirma că utilizarea controlată, justificată stațional și integrat într-o strategie de reconstrucție ecologică ulterioară, salcâmul reprezintă o soluție silvică legitimă, temporară și eficientă pentru terenurile degradate, inapte utilizării în agricultură, precum și creării perdelelor de protecție a terenurilor agricole.

Prezentarea salcâmului ca specie exclusiv invazivă și dăunătoare nu reflectă realitatea științifică și normativă aplicată, deoarece în stabilirea măsurilor de ameliorare a terenurilor degradate, în funcție de grupa stațională, salcâmul este inclus în compozițiile de regenerare și reprezintă o soluție rapidă și eficientă de stopare a fenomenelor de degradare și refacere a capacității terenului de a oferi servicii ecosistemice (Adaptarea sectorului forestier din Republica Moldova la schimbările climatice/ Anexa 2 Compoziții, scheme și tehnologii de împădurire a terenurilor degradate pe categorii de terenuri degradate și grupe staționale).

2.                  ”Date îngrijorătoare privind expansiunea salcâmului...”; ”...în compoziția speciilor din fondul forestier, salcâmul este deja prezent în proporție de peste 36%.  În loc să se reducă, suprafața ocupată de această specie crește prin actualele practici de împădurire”.

Pentru a vorbi despre cifre relevante, vă mai informăm că cele 36% de arborete de salcâm din argumentele invocate de petiționari, nu reprezintă o tendință actuală sau un scop în sine. După anii 50 fondul forestier a fost completat cu terenuri aflate în dificultate, pentru care soluția optimă era doar plantările de salcâm. În consecință, aceste împăduriri au și influențat în mare măsură ponderea salcâmului în pădurile statului, reprezentând circa 119 mii ha culturi silvice cu specia principală salcâm.

Să nu uităm că majoritatea terenurilor degradate și oferite spre împădurire, de regulă, se găsesc în vecinătatea unor gunoiști sau locuri de stocare a deșeurilor (mai mult sau mai puțin autorizate), abandonate sau utilizate excesiv în agricultură. Poate cineva garanta, în acest caz, instalarea și dezvoltarea pe aceste terenuri degradate (pentru mulți ani înainte) a speciilor de arbori ce fac parte din pădurile native?   

Unul dintre principalele avantaje ale salcâmului este posibilitatea de a fi cultivat în stepă, pe soluri nisipoase sau pe terenuri degradate, iar utilizarea acestuia ca material forestier de reproducere, favorizează ulterior crearea unor ecosisteme forestiere în cele mai dificile zone/sectoare ale țării, analogice celor silvice.  Înrădăcinarea/prinderea ușoară, micile pretenții și intensitatea de creștere l-au impus din start drept o specie pentru împădurirea terenurilor dificile, pe care alte specii au dat greș sau se prind și cresc greu, pe terenurile supuse eroziunii, nisipoase, dar și în unele cazuri la crearea perdelelor forestiere de protecție a câmpurilor.

Totodată, o însușire de seamă a salcâmului este marea sa rezistență față de boli și dăunători, ceea ce îi permite să fie superior multor specii de foioase. Mai notăm și o serie de beneficii atât la îmbunătățirea sectorului pedo-climatic, cât și la necesitățile de produse lemnoase solicitate de populația rurală, mai ales în contextul crizei energetice ce se atestă repetat pe parcursul ultimilor decenii.

Extins prin lucrări de împădurire în a doua jumătate a sec. XX, pe circa 50% din terenurile ocupate în prezent cu salcâm, această specie se află în condiții staționale dificile sau improprii, fiind treptat substituită prin aplicarea lucrărilor de reconstrucție ecologică. Actualmente salcâmul nu se extinde agresiv, fiind controlat prin măsuri corespunzătoare de gospodărire, iar prin lucrări de reabilitare a pădurilor degradate și necorespunzătoare, suprafața acestuia se va diminua. În aceste condiții, se poate estima că proporția salcâmului în compoziția generală a pădurilor de viitor s-ar încadra între 15-20% (scrisoarea ICAS nr. 01-81/1485 din 12.12.2025).

Pe parcursul ultimilor 35 de ani ponderea salcâmului în cadrul pădurilor gestionate de Agenția „Moldsilva” este în continuă descreștere, acest fapt este confirmat prin evidențele și amenajamentele silvice periodice realizate în perioada respectivă. Conform datelor disponibile, în perioada 1988-2025, ponderea salcâmetelor s-a micșorat de la 36,1% la 30,2% sau o diminuare a suprafeței ocupate cu 16,3% (scrisoarea ICAS nr. 01-81/1485 din 12.12.2025).

3.                  ” Implementare cantitativă în detrimentul calității. Obiectivul de a planta „suprafețe mari într-un timp scurt” favorizează utilizarea salcâmului, deoarece se prinde ușor și crește rapid”.

Eficiența și succesul în cadrul  Programului Național de Extindere și Reabilitare a Pădurilor sunt determinate exact de acești factori: cantitate și calitate. Or, dacă ne-am asumat efortul de contracarare a schimbărilor climatice, nu putem fi eficienți fără a fi convingători. În condițiile de criză și insuficiență de timp, se insistă pe cantitate (fără însă a omite calitatea necesară) pentru a reuși treptat să înclinăm balanța și să obținem condiții mai bune (în materie de schimbări  climatice) pentru a face loc calității dorite (în materie de specii autohtone solicitate și chiar necesare). Altfel vorbind, plantăm mai mult, inclusiv salcâm, pentru a reuși ”ameliorarea” efectelor induse de schimbările climatice, pentru ca ulterior să reușim promovarea pe larg a speciilor dorite, inclusiv specia de stejar.

Totuși, pentru conformitate vom nota că în pepinierele entităților silvice teritoriale din cadrul Agenției ”Moldsilva” creștem și îngrijim un asortiment de 70 de specii de arbori și arbuști, cu o cifră de 33 mln în 2025, printre care vom menționa stejarul, frasinul, carpenul, paltinul, jugastrul, cireșul, arțarul, salcâmul, ulmul, plopul etc.

Vorbind despre cifre mai menționăm că lucrări de extindere a pădurilor pe terenurile APL, în perioada toamna 2022 - primăvara 2025, s-au executat pe o suprafață de 10 081 ha, dintre care 273,1 ha sunt perdele forestiere de protecție a terenurilor agricole și apelor. Din această suprafață, 88% au fost împădurite cu salcâm ca specie principală, iar 12% cu alte specii forestiere, precum stejar, frasin, plop, nuc și glădiță. Iar în toamna anului curent proporția suprafeței plantate cu alte specii decât salcâmul urmează să atingă 20 %. În același context, menționăm că în detrimentul monoculturii de salcâm, se prioritizează includerea în compozițiile de regenerare și a altor specii precum frasinul, paltinul, jugastrul, cireșul, arțarul, ulmul, glădița, sofora, etc., asigurând formarea unor biogrupe de arbori și promovând biodiversitatea.

În același context, vom reaminti că în conformitate cu prevederile art. 16 alin. (1) a Codului silvic, nr.69/2024 (Publicat: 26-04-2024 în Monitorul Oficial nr. 188-191 art. 244), pentru pădurile din Republica Moldova se disting două grupe funcționale:

a) grupa întâi funcțională cu funcții speciale de protecție – păduri ce sunt utilizate în principal pentru conservarea naturii, conservarea genofondului şi a ecofondului forestier, pentru cercetare științifică, protecția patrimoniului istoric și cultural, protecția corpurilor de apă și a solului, recreere și turism ecologic; aceste păduri includ sistemul de arii protejate și rețeaua Emerald, dar nu se limitează la ele.

b) grupa a doua funcțională cu funcții de protecție și producție – păduri polivalente ce asigură securitatea alimentară și energetică a populației, care sunt utilizate în principal pentru producția de lemn, comerțul cu lemn și produse nelemnoase, toate aceste păduri contribuind la protecția mediului.

Astfel, există premise și cadrul normativ pentru crearea arboretelor cu cicluri mici de producție și aici vorbim de salcâmete, plopișuri și sălcișuri, care vor asigura satisfacerea necesarului de resurse lemnoase și energetice al populației, reducerea presiunii asupra pădurilor naturale din grupa întâi funcțională, utilizarea rațională a terenurilor cu potențial forestier redus, precum și îndeplinirea concomitentă a funcțiilor de protecție a solului, apei și climei, în condițiile aplicării unui management silvic durabil.

În situația deficitară din perioada crizei energetice din anul 2022-2023, când cererea sporită de resurse energetice a exercitat o presiune semnificativă asupra fondului forestier, nici un ONG sau altă instituție nu a venit cu soluții practice, iar instituțiile statului au intervenit responsabil pentru a preveni supraexploatarea pădurilor. În acest context, solicitările ulterioare a unor APL-uri este de a  planta salcâmul sau alte specii forestiere cu creștere rapidă, în scopul asigurării pe termen mediu a populației cu resurse energetice necesare.

Republica Moldova are experiența perioadei 1992-1996, când în pădurile și perdelele forestiere deținute de gospodării agricole, primării, alte ministere și departamente, s-au înregistrat tăieri ilicite în volum de 1,1 mln m³. Dezmățul fiind stopat inclusiv prin transmiterea pădurilor prost administrate în gestiunea Agenției „Moldsilva” prin decizii guvernamentale.

Opțiunea de plantare a salcâmului, în condițiile enumerate mai sus, atât la înființarea noilor păduri pe terenurile alocate de administrațiile publice locale, cât și alți deținători, în special terenuri degradate, în scopul extinderii fondului forestier național, se bazează pe concluzii și avantajele acestei specii:

-           obținerea materialului forestier de reproducere într-un termen scurt și în cantități suficiente pentru asigurarea necesităților;

-           suportarea concurenței speciilor copleșitoare, a bolilor și dăunătorilor;

-           adaptabilitatea la condițiile climatice;

-           cheltuieli reduse la instalarea acestor culturi;

-           perioade scurte de timp pentru trecerea în stare de masiv (4 - 5 ani);

-           satisfacerea necesităților social-economice locale în termeni restrânși;

-           caracteristici de înrădăcinare/prindere și creșterea rapidă;

-           resurse lemnoase de utilizare vastă.

Reieșind din cele expuse, cu referire la examinarea solicitărilor din petiție, conform competenței și experienței de care se dispune, exprimăm următoarea opinie:

1.         Stabilirea soluțiilor tehnice și anume compoziții, scheme și tehnologii de împădurire a terenurilor alocate în cadrul PNERP se efectuează în baza unor proiecte elaborate de Institutul de Cercetări și Amenajări Silvice la care participă un inginer proiectant, economist, botanist și inginer pedolog, în conformitate cu cadrul normativ, studiile de specialitate și multiplele cercetări efectuate în baza bunelor practici ale silvicultorilor. Desigur, această activitate este într-un continuu proces de ajustare și perfecționare, în baza experienței acumulate, tehnologiilor noi/digitale etc.  

În procesul de completare a reușitei, realizare a lucrărilor de îngrijire și conducere după închiderea stării de masiv a culturilor silvice din cadrul PNERP cu prezența  salcâmului în compoziție, urmează să fie parțial transformate cât mai aproape de compozițiile optime/naturale, deoarece în majoritatea cazurilor salcâmul este asociat cu specii autohtone în amestec (paltin, frasin, jugastru, cireș, ulm etc.), urmând ca aceste specii să fie ulterior favorizate prin mentenanță și lucrări silvotehnice.

2.         Împădurirea terenurilor cu specii autohtone este o prioritate și pentru domeniul silvic, iar decizia speciei care este inclusă în compoziție se efectuează de către un inginer cu studii în silvicultură, în baza normelor existente, ghiduri, studii ce stabilesc soluții viabile de instalare pe terenurile destinate împăduririi ținând cont de cerințele ecologice ale speciilor din compoziția de regenerare.

3.         Cu referire la publicarea datelor actualizate privind speciile invazive din pădurile Republicii Moldova, urmează a fi aprobată Legea privind speciile alogene invazive, care asigură armonizarea legislației naționale cu reglementările europene în vigoare și anume Regulamentul (UE) nr. 1143/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 22 octombrie 2014 privind prevenirea și gestionarea introducerii  și răspândirii speciilor alogene invazive, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 317/35, din 4 noiembrie 2014, CELEX: 32014R1143 și completările ulterioare, promovarea actului legislativ fiind de competența Ministerului Mediului.

4.         Procesul de monitorizare a stării culturilor silvice create pe terenurile altor deținători se execută de către reprezentanți ai entităților silvice, subdiviziunile teritoriale ale Inspecției pentru Protecția Mediului și deținătorii de teren. În unele cazuri se formează și comisii mixte cu participarea instituțiilor naționale de profil care stabilesc situația și identifică soluții după caz. Tot aici, mai vorbim și despre competențele Oficiului Național de Consultanță în Silvicultură din cadrul Institutului de Cercetări și Amenajări Silvice, care este unitatea de management operațional al activităților în cadrul PNERP. 

În privința cooptării specialiștilor din străinătate în aceste acțiuni de verificare, credem că este irațional să implici participarea externă în acest proces, chiar dacă ar fi să vorbim doar despre sursele financiare necesare (aspect pe care îl înțeleg și probabil și l-au asumat semnatarii petiției). Personalul respectiv (silvicultori, mediul academic) ar necesita timp și resurse suplimentare pentru a efectua studii de caz referitor la condiții staționale, factori pedologici și diferiți indicatori utili pentru a participa și a se expune argumentat în cazuri de reușită/nereușită și formularea unor soluții viabile pentru Republica Moldova. Nemaivorbind despre faptul denigrării și neîncrederea în potențialul specialiștilor autohtoni, nimeni alții decât acei care au realizat și livrat toate rezultatele de până acum în sectorul silvic.

5.         Revizuirea indicatorilor Programului de împădurire,

Implementarea Programului Național de Extinde și Reabilitare a Pădurilor trebuie să continue, cu ajustările/corecțiile necesare și posibile, reieșind din posibilitățile și capacitățile Republicii Moldova la moment. Un pas decisiv în procesul de implementare a PNERP îl va constitui Proiectul „Programul de Dezvoltare a Pădurilor din Moldova” (PDPM), urmare a aprobării Hotărârii de Guvern nr. 625 la data de 11.09.2024 cu privire la semnarea Contractului de finanțare dintre Republica Moldova și Banca Europeană de Investiții. Programul respectiv va sprijini, începând cu anul 2026, investițiile pentru îmbunătățirea actului de guvernare și a cadrului de reglementare în domeniul forestier, consolidarea capacităților instituționale și tehnice, consolidarea capacității de producție a materialului forestier de reproducere (MFR) și împădurirea, refacerea și reabilitarea a 63 200 ha de terenuri și păduri degradate, sau circa 44% din obiectivul PNERP. Prin Programul respectiv sunt asumați indicatori cheie de performanță care vizează în primul rând calitatea plantărilor și reabilitărilor (biodiversitate; compoziții și scheme de plantare; servicii ecosistemice etc.). Proiectul va include, de asemenea, investiții în infrastructura, echipamentele și instrumentele necesare pentru asigurarea gestionării durabile a pădurilor din Republica Moldova, indiferent de natura proprietății.

PDPM vine și cu implementarea deciziei despre centrele de creștere industrială a materialului forestier reproductiv (4 unități; producție totală – circa 60-80 mln puieți/an), inclusiv promovarea speciilor autohtone, cu un asortiment de circa 80 de specii de arbori și arbuști cu accent pe speciile de bază și cele de ajutor.

Astfel, preponderent, în cadrul lucrărilor de extindere se vor utiliza specii corespunzătoare condițiilor staționale și adaptate la schimbările climatice.

În mod experimental, se va putea studia includerea în compoziții a unor specii potențiale pentru teritoriul țării, precum cerul, gârnița, stejarul hartvis, jugastrul de Banat, frasinul cu frunza îngustă etc., care cresc în nemijlocita apropiere și sunt tolerante la secetă și adaptabile la diverse tipuri de sol (scrisoarea ICAS nr. 01-81/1485 din 12.12.2025).

Pentru concretizare menționăm, că denumirea Programului Național este Programul de Extindere și Reabilitare a Pădurilor, iar ca obiectiv de bază este stabilit extinderea suprafețelor cu noi păduri și reabilitarea stării pădurilor existente. Este un pic diferit ca obiectiv, decât ceea ce se menționează în Petiția colectivă : că direcția programului se îndepărtează de obiectivul său: refacerea pădurilor indigene, îmbunătățirea regimului hidrologic și creșterea rezilienței ecosistemelor.

În concluzie, vom menționa că apreciem sincer abordarea tematicii forestiere în societate, mai ales în contextul PNERP, ce devine realitate doar prin conștientizarea de către cetățeni a obiectivelor clare a acestui program, dar și a finalității exprimate prin păduri ce stopează efectul distrugător al schimbărilor climatice.

Totodată, reiterăm faptul că în pofida organizării frecvente a concursurilor de angajare și a eforturilor noastre suplimentare, mai avem destule funcții vacante în ramura silvică, în special pe dimensiunea de proiectare și cercetare. Aceste discuții publice sunt și un prilej de a relansa invitația pentru specialiștii cu studii în domeniu, experiență și viziune, să se alăture eforturilor consolidate în fondului forestier.

Silvicultorii sunt recunoscători când societatea participă activ la promovarea mesajelor de educație forestieră sau la plantările de specii silvice. Totuși, pentru a ne asigura de reușita unor proiecte din diverse domenii, este bine să le încredințăm profesioniștilor, mai ales că aceștia posedă argumentele necesare și metodele de realizare.

Protejarea și dezvoltarea fondului forestier nu poate deveni un sector de experimente sau încercări, or majorarea suprafețelor împădurite, de la 222 000 ha la 450 000, în perioada 1945-2025, se datorează competențelor, abilităților, muncii și tehnologiilor aplicate de silvicultori. Schimbările climatice pun pe umerii angajaților din silvicultură o dificultate considerabilă, iar discuțiile interminabile nu sunt soluții ce pot fi aplicate în teren.

Totodată, apreciem faptul că unii dintre semnatarii petiției colective, prin intermediul diverselor proiecte cu finanțare externă, plantează de ceva ani niște sectoare cu vegetație forestieră în diferite regiuni ale Republicii Moldova. Vom fi recunoscători dacă ar exista disponibilitatea să discutăm cu specialiștii în silvicultură din aceste ONG-uri despre experiența lor de plantări prin intermediul tematicii de specii, costuri, tehnologii, rezultate, impedimente și lecții însușite. Aceasta ne-ar ajuta să preluăm și să diversificăm experiența avansată și bunele practici la nivel de țară și Program Național de Extindere și Reabilitare a Pădurilor, evitând eșecurile din acele proiecte regionale.

De asemenea, dorim să menționăm, că Agenția ”Moldsilva” își propune să organizeze la începutul anului viitor (lunile februarie-martie) un Seminar științifico-practic cu implicarea mediului academic de specialitate și a specialiștilor silvici, având ca subiect principal implementarea Programului de Extindere și Reabilitare a Pădurilor : realizări, probleme, propuneri, perspective. Cu această ocazie, îndemnăm silvicultorii din cadrul ONG-urilor implicați în proiectele de împădurire și care au realizări demne de urmat, să participe activ la acest Seminar.

În final, solicităm tratarea tuturor argumentelor expuse mai sus drept viziune complexă a silvicultorilor asupra stării de lucruri vizate de autorii petiției colective, fără a fi rupte din context anumite afirmații sau cifre.

În final, solicităm tratarea tuturor argumentelor expuse drept viziune complexă a instituției și a silvicultorilor asupra stării de lucruri vizate de autorii petiției colective, fără a exclude din context argumente sau cifre. Pozele atașate reprezintă realități din PNERP cu diferența dintre aceleași terenuri degradate și ulterior plantate, precum și starea culturilor silvice în terenurile plantate.