Regimul lucrărilor silvice în ariile protejate

Gestionarea durabilă a pădurilor poate fi asigurată doar prin implementarea corectă şi oportună a regimului silvic, care reprezintă un sistem de norme tehnice, economice, juridice şi silvice privind amenajarea, folosirea, regenerarea, paza şi protecţia pădurilor. 

 Comisia Parcurilor Naţionale şi a Ariilor Protejate (CNPPA), din cadrul Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii (IUCN), defineşte aria protejată ca o suprafaţă de teren sau acvatică destinată în mod special protecţiei şi conservării biodiversităţii, resurselor naturale şi culturale şi gestionată conform unor legi şi reglementări juridice.

Prin Legea fondului ariilor naturale protejate de stat din 25.02. 1998, diversitatea forestieră este protejată de stat în cadrul a 5 rezervaţii ştiinţifice, 51 rezervaţii naturale (silvice), 8 rezervaţii naturale (de plante medicinale), o rezervaţie mixtă, 40 rezervaţii peisagistice, 13 sectoare reprezentative cu vegetaţie silvică - cca 98 % fiind gestionate de către Agenţia „Moldsilva”. 

Actualmente, starea arboretelor forestiere în ariile protejate forestiere gestionate,  în special în Rezervația Naturală „Plaiul Fagului”, sunt cu structuri degradate și derivate, cu boli și vătămători pe suprafețe mari,  precum și specii care nu corespund condițiilor staționale.

În contextul conservării biodiversităţii forestiere, sporirea potenţialului de rezistenţă a pădurilor faţă de influenţa negativă a complexului factorilor climato-edafici, prin aliniere la tendințele internaționale, actualmente fiind pus accentul pe menținerea și conservarea pădurilor naturale, în conformitate cu Legea fondului ariilor naturale protejate de stat din 25.02. 1998, Normele tehnice (aprobate prin ordinul Agenției "Moldsilva", nr.90 din 4 aprilie 2012),în ariile protejate silvice, este permisă efectuarea lucrărilor silvice de reconstrucție ecologică, orientate spre menţinerea asociaţiilor vegetale de bază specifice pentru spaţiul natural respectiv, redresarea ecologică a sectoarelor cu asociaţii degradate, regenerarea naturală a speciilor autohtone şi eliminarea speciilor introducente, efectuarea tăierilor sanitare şi de îngrijire, cu excepția zonelor cu protecție integrală.

Sub aspect  de proporții, aceste activități sunt strict necesare și urgente, reieșind din creșterea vulnerabilității ecosistemelor natural, în contextul schimbărilor climatice.