Schimbarea climei este un fenomen global cu impact direct asupra tuturor ecosistemelor naturale. Ecosistemele zonale silvice, împreună cu cele de stepă şi stâncării, sunt cele mai dependente de condiţiile climaterice din regiune, cele mai vulnerabile faţă de factorii climaterici. Vulnerabilitatea sporită a acestor ecosisteme este rezultatul funcţionalităţii scăzute, cauzate de fragmentare şi degradare. Pădurile mezofile central-europene din nordul şi centrul ţării se află la limita sud-estică a arealului său natural. Clima este principalul factor care limitează răspândirea acestor păduri. Anii secetoşi de la începutul mileniului trei (declanşându-se an de an cu secete profunde, ca cea din anul 2007) pot conduce la o diminuare a ariei pădurilor mezofile (făgete, gorunete şi stejărete), care vor tinde să se retragă spre centrul arealului (Europa centrală) în favoarea pădurilor termofile cu stejar pufos din sudul ţării. Influenţa directă a schimbărilor climatice asupra lumii animale este mai puţin accentuată, deoarece animalele, spre deosebire de plante se pot adapta la unele modificări prin mecanismele lor comportamentale şi ecofiziologice. Indirect, lumea animală va fi influenţată de degradarea vegetaţiei, deficitul de hrană, apă şi a locurilor de repro-ducere. Numeroase specii de animale se află la limita arealului, unde condiţiile extreme de existenţă sporesc vulnerabilitatea resurselor biologice. Odată cu dominarea elementelor sudice şi sud-estice de floră, va creşte şi numărul speciilor respective de faună. Calamitățile naturale În primăvara-vara anului 2007 a fost semnalată o secetă catastrofală, care a afectat peste 80% din teritoriul ţării. Acest fenomen a prejudiciat considerabil şi pădurile naţionale pe o suprafaţă de peste 18,8 mii ha sau 5,5% din suprafaţa fondului forestier, în special din sudul şi centrul ţării. Cele mai mari suprafeţe de păduri au fost afectate în întreprinderile Silva-Sud, Iargara, Cimişlia, Nisporeni. Acest fenomen a provocat în vara anului 2007 slăbirea fiziologică a plantelor, iar din această cauză în arborete a fost semnalată defolierea prematură la sfârşitul lunii iulie - începutul lunii august. Temperaturile ridicate ale aerului au provocat „arsura" frunzelor, definită prin modificarea culorii obişnuite a frunzelor. Precipitaţiile, care au căzut la începutul şi sfârşitul lunii august, au provocat dezvoltarea pafyală a noilor frunze la arborii afectaţi, fapt semnalat la sfârşitul lunii septembrie - începutul lunii octombrie. În aceeaşi perioadă s-a remarcat şi înflorirea repetată a salcâmului. Seceta din 2007 a afectat circa 20 specii forestiere, atât autohtone, cât şi alogene printre care: stejarul pedunculat (Quercus robur L.), gorunul (Quercus petraea (Matt) Liebl.), stejarul pufos (Quercus pubescens Willd), frasinul (Fraxi-nus exelsior L.), paltinul de câmp (Acer platanoides L.), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus L.) salcâmul (Robinia pseudoacacia L.), mesteacănul (Betula verrucosa Ehrh.), pinul (Pinus sylvestris L.), pinul negru de Crimeea (Pinus pal-lasiana (Lamb) Holmboe). Cele mai afectate sunt salcâmetele, arboretele degradate constituind 71,3% (sau 13 mii ha) din suprafaţa totală a pădurilor vătămate.
|
